Nimic in lume, nu doare mai rau decit cuvintele uni batrin bolnav, dar inca lucid. Am experimentat acest lucru anul acesta, in vara, inainte de a ne reintoarce  in Canada, dupa o vizita de citeva saptamini acasa (ma rog Romania, nici nu mai stiu unde mi-e casa...). Un sfert din timpul petrecut in  masina spre aeroport mi-am inghitit lacrimile...

      Nu credeam ca voi mai scrie pe acest blog... Pur si simplu m-am saturat, nu mai am chef... poate si din cauza ca mi-am gasit alt hobby. Nici circul ieftin din Romania, certurile de la nimic, pentru nimic a clasei politice (cind spun nimic ma refer la ce inseamna pentru politicieni romanul de rind, care oricum nu va cistiga sau pierde ceva in urma acestor alegeri) nu m-au facut sa scriu, desi am avut citeva incercari...

     Am fost dezgustat de ce am vazut anul acesta prin Romania... Doar putine motive ma fac sa nu regret ca nu am fost in alta parte gen Caraibe, Republica Dominicana, Cancun, etc... Unul din acestea e ca am putut vedea / vorbi pentru ultima data cu 2 persoane dragi, care, din nefericire nu mai sunt printre noi....

     Astazi cuvintele tale s-au implinit... La revedere bunico!

Fiecare țară își are ziua ei... Astăzi e ziua noastră, a românilor. Din Canada BC, tuturor vizitatorilor acestui site, La mulți ani!

Celor de acasă vă doresc și un guvern dacă se poate fără jăvruțe PSD+PC. Cred că băieții ar trebui să fie îngrijorați nu bucuroși. Probabil tot electoratul lor s-a prezentat la vot că pensionarii și comuniștii sunt consecvenți. Așa că scorul lor e rău de tot (sunt o coaliție totuși) iar în 4 ani...

Acum nu că dreapta ar fi mai brează. Personal nu am văzut nici o diferență... (mă refer la guvernare nu la doctrine). Poate doar că unii au furat mai cu spor decât alții dar nu că cei din urmă nu ar fi furat la fel de mult. Sărăcuții nu au mai avut de unde...

Totuși,  mai bine de 40 de ani am avut comuniști și a fost NAȘPA, hai 40 să avem și altceva!

Răspunsul la această întrebare va pune capăt unui circ penibil, ieftin in idei, derulat pe o perioadă de aproape un an, care a tocat peste 4 miliarde dolari.

Peste puţină vreme americanii vor afla cine le e preşedintele. Până atunci însă votează disciplinaţi, mulţi dintre ei neştiind măcar că ei nu îl pot vota direct pe unul din simpatizanţi. Citind mai cu atenţie modul de vot al americanilor, te întrebi cu ce drept dau ei sfaturi altora? Cum pot vorbi de alegere democrată a preşedintelui unui stat când, conform Constituţiei Americii, electorii pot să nu respecte dorinţa electoratului? Cum pot vorbi de multipartidism când ei au doar două partide?

Ei bine, anul acesta cele două partide nu au fost în stare să găsească decât doi papagali... unul care repetă la nesfârşit un discurs socialist, iar celălalt un veşnic perdant... Obama nu a condus în viaţa sa nici un coteţ de găini, dar e ferm convins că va schimba America... Cred şi eu... mai e loc pentru mai rău! Moşul e un american adevărat dar numai Papa e mai bătrân decît el. Dacă băieţii aştia reprezintă ce are mai bun America...

Nici cei desemnaţi pentru postul de vicepreşedinte nu sunt mai de Doamne-ajută. Zilele trecute Joe făcea spume la gură explicând că prin programul lor se vor crea câteva sute de mii de locuri de muncă în construcţia şi reabilitarea drumurilor şi podurilor... Ascultându-l te întrebai dacă nu cumva confundă America cu Congo? Oricum Bechtel ar putea da o mână de ajutor... Iar dacă vor lucra cum lucrează în România, locurile de muncă create vor fi sigure pentru foarte mult timp. Palin... cred că a fost cea mai neinspirată alegere a republicanilor. Practic Obama a început să câştige procente după anunţarea vicepreşedintelui republican, a cărui grad de inteligenţă e invers proporţional cu timpul în care vorbeşte.

Un observator lucid ar constata că la ora actuală programul republicanilor e mai aproape de realitate... Cel a democraţilor e pe principiul spunem prostimii ce vrea să audă, apoi mai vedem... Ambele programe însă sunt pure lozinci... vom face, vom crea... Poate ar fi cazul să explice şi cum...

Vom afla poate în curând...

M-am obișnuit să mă trezesc dimineața si timp de 1 oră (uneori mai mult) citesc sau mă uit la știri... (televiziuni românești online, știri de ultimă oră străine, etc...)

Astăzi din greșeală am văzut congresul alianței PSD-PC (o parte din el... că m-am enervat, plictisit, scârbit - mă rog o stare greu de definit printr-un singur cuvânt, dur dar decent totuși). Nimic mai penibil! Nici chiar discursurile deja expirate a lui Obama,( care dacă aș fi american m-ar revolta : o fi învățământul cum e, or fi asigurările de sănătate cum sunt... dar totuși nu te-ai enerva dacă cel care vrea să îl alegi îți spune tot timpul că ești tâmpit și bolnav?) nu put așa de rău ca discursurile tovarășului Iliescu și a cățelușilor din jur... Păi după ce nu au făcut nimic (nimic pentru țară că pentru ei...) 3 mandate (sau mă rog 2 si o jumă) au curajul să arate cu degetul?

Puțin bun simț, tovarăși ! Vă cerem prea mult? Și dacă tot sunteți roșii ca sfânta fostă URSS, unde vă e secera și ciocanul?

Ce credeți? Va fi electoratul așa de imatur ca să nu îi spun altfel să îi mai aleagă?

Se pare că toamna aceasta în multe locuri pe planetă vor avea loc schimbări. Cei care visează să vină la putere, indiferent de ţară au un mesaj aproape asemănător : "Vom micşora taxele, salariul vostru real va creşte, vom îmbunătăţi sistemul de sănătate, de învăţământ, bla, bla, bla..."

Discutând cu prieteni, colegi, atunci când e vorba de taxe şi impozite fiecare i-a foc. Cu toate acestea cel mai mare impozit pe care îl plătim nu e tva-ul, dobânda la credit, taxa de proprietate sau pe venit ci  impozitul pe lăcomie...

De câte ori viaţa noastră se aseamănă cu un joc tv, o combinaţie de noroc şi cunoştinţe? Acumulezi şi în loc să şti să te opreşti mai încerci un pas, o afacere, poate îţi iese, dai lovitura şi abia apoi te vei opri... Şi ratezi...

Dacă reuşeşti te vor aştepta... taxele: pe profit, pe timp, pe sănătate, etc sau  dacă vrei într-un singur cuvânt: pe lăcomie! Nu ştim să definim suficienţa iar multe din problemele pe care le avem în viaţă se datorează acestui fapt.

Nu vreau să fac analize economice pentru că sunt alţii mai pricepuţi vreau doar să vă întreb sincer, nu aduce actuala criză economică a impozit pe lăcomie? Nu e moral poate să plătim pentru lăcomia altora, dar oare în loc de a pierde timpul căutând vinovaţi nu ar fi mai bine să ne batem capul pentru a găsi soluţii?

Cineva spunea "lăcomia dispare în faţa Incomensurabilului". Nu vreţi să testăm dacă e adevărat sau nu?

S-auzim de bine!

     Un nou long weekend bate la ușă. Probabil mulți s-au gândit să vină în Whistler, după cum mulți locuitori din Whistler și-au făcut planuri să meargă în altă parte. Divinitatea a decis însă altceva...

     O stâncă s-a desprins, blocând singura cale de acces spre orașul care împreună cu Vancouver-ul au fost desemnate gazde ale Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2010.

     Reacțiile reprezentanțiilor Guvernului în loc să calmeze spiritele mai tare le-au încins... Și pe bună dreptate! Cum poți să apari la televizor și să asiguri cetățenii BC-ului că Hwy 99 va fi sigură pe perioada jocurilor de iarna? Dar până atunci? Dar după? Vor cheltui probabil 1 miliard de dolari (se vehiculează că s-au cheltuit până acum 775 mil.)  pentru o cale de acces sigură o lună? Merg pe strada aceasta o dată la două săptămâni, alții zilnic... Iar ideea că va fi sigură O LUNĂ în 2010 mă lasă rece...

     Când se întâmplă ceva, căutăm vinovați... Iar băieții deștepți de la conducere au găsit unul: NATURA... Frumos! Au consultat-o atunci când au decis să lărgească drumul? Verifică cineva starea muntelui după detonări?

    Nu a plouat torențial nici nu am auzit de vreun cutremur de pământ prin zonă... Cu ceva timp în urmă cam tot pe acolo a mai lunecat o porțiune de teren... Câte stânci fisurate de exploziv vor mai cădea?

    De ce nu au construit un nou drum din Harrison la Whistler? Specialiștii spun că acel drum ar fi fost mai ieftin, mai sigur (pentru cei ce nu știu Hwy 99 e autostrada cu cele mai multe accidente din Canada) și mai util...

     Putem 5 zile să ne întrebăm liniștiți (atât se estimează că va fi blocat drumul). Dar probabil aceste întrebări vor revenii, oridecăte ori o altă stâncă va bloca Hwy 99...

    Și ca să fiu corect, se poate ajunge în Whistler pe o rută ocolitoare 6 ore în loc de aprox 2, din care cel puțin 2 porțiuni, drum destul de rău și podețe pe care poate trece o singură mașină, cine știe în ce stare...

    Sperăm s-auzim de bine!

          În fiecare zi trebuie să luăm decizii, uneori importante, alteori minore. Uneori putem să le revizuim, alteori e doar... prea târziu! Uneori avem timp de gândire, alteori nu. Uneori e ușor să decizi, alteori nu... Ce poți face însă atunci când trebuie să alegi dintre două rele?

         Astăzi în drum spre casă ascultam CBC radio iar Bush tocmai spunea o frază  inteligentă: "I'm not an economist, but I do believe we're growing,"  Stirile au continuat cu un anunt GM privind noi disponibilizări si un altul despre cozi mai ceva decît la ulei pe vremea plumbuitului la una din băncile americane (a cincea anul acesta) în faliment, cotația dolarului comparativ cu euro, și prețul petrolului... Relativ la ultimele două fiecare știre începe cu formula "nou record". Ei și? Parcă unul din canditații la președinția Americii spunea că recordurile există pentu a fi doborâte!      

         Ascult știrile și mă întreb: să-l  cred pe Bush sau să trag singur concluziile din știri adiacente? În urmă cu mai bine de 2 ani (deși nu sunt economist dar un fidel ascultător a știrilor de orice fel) spuneam unui prieten că America se scufundă... M-au auzit mai mulți și nu puțini au râs. Astăzi, putem vorbi de o recesiune economică mondială sau doar de destrămarea unui imperiu? Ce decizii ar fi întelept să luăm în astfel de zile?

         Bush le-a spus americanilor să tragă adânc aer in piept "My hope is that people take a deep breath..." iar un alt pensionar republican a spus zilele acestea că America se confruntă cu o recesiune mentală nu una economică... Mă rog dacă a scăpat afirmația ascultând un discurs al președintului Bush, îl înțeleg...

        Oricum americanii au nevoie să tragă adânc aer în piept și să decidă curând, dacă vor un musulman de culoare la Casa Albă (și se pare că deja li se atrage atenția, deocamdată printr-o caricatură nevinovată, asupra originii candidatului democrat) sau un republican (cu trecut glorios ce-i drept) mult mai potrivit pentru a spune povești copiilor decât a conduce una din marile puteri ale lumii...

E greu să alegi BINE dintre două alternative RELE...

        Acestea au fost cuvintele rostite cu voce tremurândă de un prieten pe care l-am întâlnit astăzi... Pentru un moment i-am surprins  în ochi acea licărire pe care doar un copil o are atunci când primește jucăria pe care și-o dorea, dar nu avea curajul să îți ceară să o cumperi...

Nu e vorba de un mexican ce tocmai a obținut viză de state. Nici de vreun român care a obținut green card-ul. Ci de un canadian care flutura bucuros pașaportul cu viză pentru Afganistan, acel loc cumplit, în care războiul e un mod de viață...

L-am cunoscut cu mai bine de 2 ani în urmă... Pe atunci m-a întrebat dacă pot să îî fac o editare video din surse în PAL si NTSC, astfel încât în final să avem un DVD (NTSC - format nord american) în care să prezinte ceea ce face și cât ar costa?  Mi-a spus că mare parte din averea sa a investit-o într-o organizație umanitară cu rolul de a construi locuri de joacă în zone în care copii știu mai bine cum arată o bombă sau o pușcă decât un balansoar... De atunci a construit peste 20 de locuri de joacă pentru copii... Mai multe amănunte le puteți găsi aici.

Cum ai putea să iei bani pentru o astfel de cauză? I-am spus să mă sune oridecâte ori are nevoie și de atunci mă ocup de tot ce înseamnă editare video, sau multiplicare a discurilor editate.

Un om deosebit, care a înțeles ceea ce mulți lideri mondiali nu reușesc: " Zâmbetul unui copil nu are preț!" Nu are copii și totuși atâți de mulți îi rostesc numele cu lacrimi în ochi!

Succes Keith! Sper într-o zi să te pot însoții, după cum sper să te reîntorci cu bine!

Nu mai vreau sa aud acest cuvint! M-am saturat! De cite ori deschizi televizorul pe orice canal mai serios vezi ce-a mai facut Clinton, ce-a mai zis Obama il vezi incordindu-se  pe McCain... Daca e o zi in care voteaza delegatii dintr- un anumit stat (apropo americanii de rind practic nu voteaza nimic - o sa explic mai jos cele afirmate) vezi numere fara sens care adunate dau peste 180% !

Mergi la servici si dai drumu la radio... Citeva stiri din BC, apoi stiri internationale : Obama... Iar?

Pai de ce dureaza atit? Ce se voteaza acum? Viitorul presedinte? Nici gind! Presedintele SUA nu e ales prin votul direct al americanilor ci este ales de un Colegiu Electoral alcatuit din 538 de electori, alesi in prima marti dupa prima zi de luni a lunii noiembrie a unui an bisect! Complicat nu? Dar asa spune Constitutia Statelor Unite adoptata in 1787...

Acesti electori se vor reuni in ziua de luni ce urmeaza celei de-a doua zile de miercuri a lunii decembrie (brrr!!!) pentru a vota presedintele... Voturile sunt numarate pe data de 6 ianuarie... Daca nici unul din candidati (practic acum America voteaza candidatii din finala) nu obtine 270 voturi, atunci presedintele e ales de Camera Reprezentantilor...

Si acum partea frumoasa a lucrurilor: doar 26 de state obliga electorii sa respecte vointa americanilor pe care ii reprezinta, iar 24  nu... Nu vreau sa insinuez nimic dar e posibil ca electorii din statele care nu ii obliga sa respecte vointa poporului sa voteze functie de propria constiinta, interese, etc, etc... deci americanii din 24 de state practic degeaba voteaza!

Tinind cont de cele de mai sus, de situatia economica a SUA care practic transforma proiectele democratilor in povesti de adormit copiii sau intentii bune, de aparitia noului stat musulman Kosovo care intregeste lantul opiului si heroinei (Afghanistan, Turcia - oare de aceea are liber la vinatoare de kurzi in Iraq?, Kosovo) spre Europa de Vest, de candidatii care i-au aruncat in cursa democratii (o femeie si un cetatean de culoare, care desi e abil si capabil are un background cam neplacut pentru filosofia americana), viitorul presedinte al SUA va fi McCain!

Pina atunci sper s-auzim si de bine!

1."Preşedintele american George W. Bush îi va cere regelui Abdalah al Arabiei Saudite să facă presiuni asupra ţărilor membre OPEC pentru a ţine sub control preţul petrolului. Bush se află la Riad pentru o vizită de două zile şi se va întâlni cu regele marţi seară. "

2."Vizita lui Bush în Arabia Saudită poate fi  considerată deja un succes. Statele Unite au încheiat un contract de 20 de miliarde de dolari pentru a livra armament armatei saudite."

3."Cea mai bună cale de a înţelege lumea este concentrarea, dezbaterile în comun care ne fac să înţelegem că împărţim (avem) acelaşi Dumnezeu, aceleaşi aşteptări pentru copiii noştri şi pentru viitor. Este o vizită importantă pentru mine. Sunt extrem de încântat să fiu în regat", a declarat Bush.

Acestea sunt ştirile zilei... Şi acum dilemele mele:

1. Cum poţi ca şi capitalist să ceri un astfel de lucru? Păi nu cererea şi oferta reglează preţul unui produs? Şi până la urmă în Europa preţul benzinei depăşeşte cu mult preţul din state... Nu ar fi cazul să se adapteze şi americanii la condiţiile actuale? Poate se va răzgândi... altfel ar mai adăuga o tâmpenie la grămada de tâmpenii debitate de-a lungul timpului...

2. Livrarea de armament, probabil face parte din strategia americană de instalare a păcii... Interesantă strategie care a dat tot timpul roade! Indiferent de conducere! Ce fel de arme au in dotare iranienii sau irakienii? Ce fe de arme are Al Queda? Cine le-a vândut şi de ce? Îi pasă sau i-a păsat vreodată Americii de Israel? Impotriva cui vor fi folosite acele arme dacă Arabia Saudită îşi va schimba politica externă?

3. Dă bine la popor să aminteşti de Dumnezeu... Dar oare are El vreo treabă cu mizeriile noastre? Folosindu-I numele dăm legitimitate porcăriilor pe care le facem? Ce au făcut marile puteri, deţinătoare de colonii atâtea secole pentru a "colora" puţin viitorul celor cărora le-au furat bogăţiile? Vreţi un viitor similar? Să vă ajute Dumnezeu!

Ar fi fost mai indicat probabil să vorbesc  astăzi de Eminescu... Dar mai avem timp să citim o poezie? Să vedem dincolo de vers?  Şi cât adevăr ascund versurile sale:

"Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dînşii la lucru-i osîndiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi."

"Virtutea pentru dînşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebuie să fie braţe tari,
A statelor greoaie cară trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sînge, ei pot să fie mari."

Numai bine români, oriunde vă aflaţi!

William Henry Gates al III-lea (28 octombrie 1955) cunoscut mai ales ca Bill Gates, co-fondator (împreuna cu Paul Allen) al Microsoft Corporation, fost pâna în 2007 omul cel mai bogat din lume şi-a anunţat cu prilejul deschiderii târgului de IT şi electronice din Las Vegas, retragerea din postul de director tehnic al Microsoft. Dacă îmi amintesc bine în 15 iunie 2006 a spus pentru prima dată că din iulie 2008 se va retrage din Microsoft şi se va ocupa mai mult de fundaţia de caritate Bill and Melinda Gates pe care a fondat-o în 2000 împreună cu soţia sa...

Pasionat de computere în anul trei de facultate, se lasă de cursuri şi fondează împreună cu un bun amic din copilărie Microsoft. Prima afacere o face cu IBM-ul... (Cine însă îşi mai aduce aminte de MS-DOS?) Urmează apoi prima versiune de Windows în 1985, şi apoi Office-ul în 1989. Listarea la bursă a companiei în 1986 a fost probabil una din cele mai bune "mutări" pe plan financiar...

Un om bogat... la toate capitolele... Bogat în modestie,  bogat în mărinimie... cu mult simţ al umorului chiar si atunci cind a fost acuzat de practici neloiale, cind a "gustat" cu toata faţa un tort, sau când a văzut "albastru" în timp ce explica lumii cât de bun e noul sitem de operare produs de firma sa...

Şi eminenta "pensionare" a fost anunţată în stilu-i caracteristic:

Ce multimiliardar mai conduce un Ford Focus? Doar Bill...

          Prieteni dragi ,
          Sunt momente de-a lungul unui an cand nu poti , nu vrei , n-ai chef sau ( indiferent cat de putin credibil este ) nu ai timp sa comunici cu prietenii , amicii , rudele, sefii ...
          Unul dintre motivele pentru care iubesc, Craciunul este acela ca ( brusc, dar din pacate reversibil ) toti oamenii devin mai atenti cu cei din preajma lor , mai calzi , mai zambitori , mai darnici si ( cu mici exceptii ) mai buni . Unul din motivele pentru care in acelasi timp nu-mi place Craciunul, e ca multi practic joaca un rol ipocrit... Sunt multe de spus despre ipocrizie, despre cadouri, despre urari...

         Nu mi-am propus insa  sa fac astazi acest lucru, ci as dori sa va multumesc, voua, tuturor vizitatorilor online si prietenilor, care m-ati ajutat sa trec peste an, sa depasesc momentele nefaste , sa savurez pe cele placute , sa imi fac treaba, sa uit de urat, sa traiesc ...
         Va multumesc ca existati ,ca sunteti alaturi de mine , ca ma acceptati zilnic , saptamanal sau bi anual ...
         Va doresc toate cele bune , sau in spiritul celor scrise mai sus, stiind ca exista un echilibru in toate, va doresc ca lucrurile bune care se vor intampla in viata voastra in anul care urmeaza sa fie mult mai multe decat cele mai putin bune sau rele...

Cu sinceritate ,

Aşa spune Declaratia Universală a Drepturilor Omului... Şi totuşi, unii sunt mai egali decit alţii...

E vorba de recentul accident de circulaţie în care a fost implicat un angajat al Ambasadei Americane la Bucureşti. Dacă tovarăşul nu ar fi refuzat cooperarea cu poliţiştii români, probabil că nimeni nu ar fi zis nimic... Un accident auto... Atâta tot...

Dar să rezumăm în câteva cuvinte relatarea din link: un băiat beat criţă (altfel ar fi suflat in fiolă cred), gonea cu 100 km la oră pe o şosea din piatră cubică (dacă nu era beat are probleme de alt gen...), într-o sufragerie pe roţi (de ce nu conducea totuşi un Ford sau GM? Mare lipsă de patriotism!) La un moment dat a intrat pe contra sens şi a lovit un Tico, care se deplasa regulamentar... Ce păţea dacă lovea un american în America... Făcea  ce a făcut în Romania?

Cu câteva zile în urmă Taubman (un personaj admirabil, care dacă tace îl suspectezi de prostie, dacă deschide gura însă, confirmă) îşi dădea cu părerea despre sistemul judiciar românesc (spun şi eu nu e bun, dar sunt cetăţean român nu diplomat al unei ţări străine!). Aşa că băi Taubman, ia matale şi dă un exemplu de cât de drept e sistemul judiciar american şi fă tot ce poţi să-ţi ajungă angajatul la mititica... Nu am auzit să comentezi deloc cele întâmplate! Ţi-a murit fluierul de jandarm?

S-auzim de bine, că relele curg râu...

         1 Decembrie 1918 e ziua noastră, a românilor... Profitând de conjuctura creată în urma primului război mondial şi dând dovadă de o tenacitate care se pare că am pierdut-o de-a lungul timpului, românii au reuşit să unească cele trei state româneşti în unul singur, (la 1 decembrie Transilvania aderând practic la statul format prin unirea Basarabiei cu Bucovina) Romania...

        Până in 1947 ziua României a fost 10 mai, sau mai bine zis ziua care marca începutul dinastiei române, apoi 23 august... Două regimuri diferite, două zile diferite, nici una însă neavând nimic comun cu poporul român...

        Dupa mai bine de 70 de ani, 1 decembrie şi-a recâştigat locul, pe 31 iulie 1990 devenind ziua noastră...

        Nu vreau să fac politică, nici istorie, ci din toată inima, tuturor românilor, în special celor care ştiu ce înseamnă dorul de locul unde ai crescut, de ziua noastră "La Mulţi Ani!"

Cu un an in urma am povestit cite ceva despre Thanksgiving...  Anul acesta as vrea sa va povestesc ce am patit...

Am inceput sa nu mai ma bucur de sarbatori, demult timp... pentru simplu motiv ca le-am transformat in caltabosi si vin, in curcani si bautura, le-am dezbracat de tot ce e frumos si sacru si le-am umplut de "deal"-uri bune, de petreceri odioase, de... "fun" si "cool".

Desi televiziunile americane (pentru ca de thanksgiving-ul american vorbesc - a patra joie din noiembrie) au incercat sa dea o infatisare frumoasa  sarbatorii cu masa in familie, intoarcerea unor bravi aparatori ai democratiei din teatrele de razboi, fel de fel de fapte bune si donatii, de rememorari a oamenilor care s-au evidentiat de-a lungul istoriei, multi americani nu au mincat curcanul acasa ci in deplasare, citiva chiar intr-o cladire alaturata celei in care stau...

Asa ca, in loc sa dorm linistit am auzit fel de fel de urlete si manifestari de oameni civilizati, iar inspre dimineata am avut parte de o alarma de incendiu... M-am imbracat si am dat o tura prin cladirea in care stau sa vad daca nu miroase a fum pe undeva, in timp ce sotia avea grija sa ne luam actele cu noi daca chiar arde ceva. Cum nu am vazut nimic suspect am iesit afara... Se adunasera mai multi locatari iar unul din cladirea vecina spunea ca pe palierul sau era intr-adevar fum...

Peste 10 minute au sosit pompierii, au verificat cladirea si dupa alte 10 minute poate au oprit alarma. Rezultatul: americanii, au uitat curcanul in cuptor si au adormit... Ma intreb cit de beat, obosit sau poate de "american" trebuie sa fii sa ti se intimple asa ceva? Oricum alarma si fumul i-au trezit... Sa spunem ca inteleg, se mai intimpla... Pina la urma e doar o alarma falsa si atit... Dar daca s-a intimplat de ce nici unul din ei nu si-a miscat sunca afara sa ne spuna despre ce e vorba? Cita nesimtire si lipsa de respect fata de ceilalti zace in slana lor!!!

Poate le mai pica moneda nationala si viitorul Thanksgiving va fii prea scump de sarbatorit in afara SUA... Pina la urma curcanul trebuie mincat in familie, acasa...

Tuturor romanilor, baieti simtiti din state imi cer anticipat scuze... Nu ii bag in aceeasi oala... cum nu cred ca toti americanii sunt la fel, dar din pacate marea majoritate a americanilor care ajung in Whistler au un mod imbecil de a se manifesta... dezonorant chiar si pentru un stat subdezvoltat... 

Astăzi a murit Paul Tibbets  (la vârsta de 92 de ani) pilotul care a deschis "era nucleară", lansând pe 6 August 1945 "baietelul" care avea să distrugă Hiroshima... 140 000 de oameni au murit....

Intr-un interviu dat cu acazia "aniversării" a 60 de ani de la memorabila zi, întrebat dacă are vreun regret a răspuns:

"Hell, no! The guys who appreciated that I saved their asses are mostly dead now. I don’t fear a goddamn thing. I’m not afraid of dying.  As soon as the death certificate is signed, I want to be cremated. I don’t want a funeral. I don’t want to be eulogized. I don’t want any monuments or plaques. I want my ashes scattered over water where I loved to fly."

Pur şi simplu nu am cuvinte să comentez... Sper să i se respecte dorinţa... Mi s-ar părea lipsit de bun simţ un monument în memoria lui...

Cu siguranţă acesta va fi salutul zilei! Cu mai bine de o lună în urmă magazinele mai mari sau mici s-au pregătit de "sărbătoare". Atât în ce priveşte oferta cât şi decorarea magazinelor... Aseară pe un canal de ştiri, pentru că cel puţin în şcolile de peste ocean va fi serbat aşa cum se cuvine, se punea problema dacă unele ţinute nu sunt prea sexy, pentru a veni cu ele la şcoală!

Ce să mai vorbim! E o sărbătoare importantă, poate la fel de importantă ca naşterea lui Isus (adică Crăciunul, să înţeleagă toţi)... Cel puţin financiar... magazinele anunţând deja recorduri de vânzări!

Ce serbăm însă de Halloween? Originile sărbătorii datează de pe vremea celţilor. Aceştia au trăit in urmă cu 2000 de ani în zona în care se află acum Irlanda, Anglia şi nordul Frantei. Ei sărbătoreau venirea Anului Nou pe 1 noiembrie. Această zi era considerată ca fiind sfârşitul verii şi al recoltelor bogate şi începutul unui nou anotimp întunecat, friguros: iarna. Celţii asociau aceasta perioadă a anului cu moartea. Ei credeau că în noaptea dinaintea Anului Nou graniţa dintre lumea viilor şi cea a morţilor dispare. În in cursul acestei nopti fantomele celor morţi se intorceau pe pământ pentru a le face rău celor vii. Această noapte era noaptea în care druizii (preotii celti) făceau predicţii asupra viitorului. 

Frumoasă sărbătoare! Ce are ea comun cu creştinismul, cu învăţătura creştină, pentru că se pare toată lumea, aşa zisă creştină a adoptat-o! Dar trebuie să aibă? Nu e suficient să ai fun şi să se facă bani?

Nu mai există o ierarhie a valorilor de nici un fel!  Nu mai există principii! Nu mai există bine şi rău, independent de orice idee de utilitate sau interes! Şi nu mă refer doar la sărbători ci şi la viata de zi cu zi... Şi toţi suntem vinovaţi... Din interes sau frică de cele mai multe ori nu luăm atitudine, iar apoi ne mirăm de cazuri de profesori implicaţi în scandaluri de corupere de minori, de preoţi homosexuali, de senatori prinşi la agăţat prin WC-uri publice, de cazuri de corupţie la cel mai înalt nivel, de violuri comise de cei care teoretic trebuiau sa apere civilii în zone de conflict... Ba mai mult încercăm să prezentăm realitatea sub diverse moduri iar unul dintre acestea ar fi analiza dacă e "corect din punct de vedere politic". De parcă crima care îmi aduce mie un avantaj nu mai e crimă, sau mă rog nu e un lucru aşa de grav... De parcă minciuna care mă scoate din încurcătură nu mai e la fel de gravă ca cea care m-ar incrimina... De parcă faptul că în urma unei vieţi de paraşută ai ajuns mare vedetă, când foarte bine puteai fi găsită moartă pe stradă, te-ar  îndreptăţi să dai sfaturi despre reuşita în viaţă...

Am renunţat la principii! Banul e singurul principiu căruia i-am rămas fideli! Într-o lume creştină poţi să fii pedepsit pentru un bine sau pentru apărarea unei valori creştine... Dacă eşti consecvent unor principii, poţi fi catalogat uşor ca fiind un încuiat mintal... Până la urmă doar boul e consecvent, nu?

Aşa că, mai bine cameleon!?!

     Mai ales după Revoluţie, a fi creştin a devenit peste noapte o virtute... Foşti comunişti convinşi, atei dacă ar fi să ne luăm după doctrina comunistă, ne-au explicat cum ajungeau şi ei odată sau de două ori pe an la Biserică, cu mari riscuri pentru carieră... Poveşti, că tot de 2 ori pe an au mers şi după... şi tot nu cred în nimic... dar dă bine la imagine! Iar dacă pupi nişte moaşte la televizor creşti în inima poporului ca Făt - Frumos!

     Ce înseamnă a fi creştin? Cred că Psalmul 34:14 ne spune cum ar trebui să fie un creştin: "depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea."

     În fiecare an, urmărim cu interes deceranarea anumitor premii, ca recunoaştere internaţională a meritelor unor oameni de ştiinţă (Nobel), actori (Oscar), muzicieni sau oameni obişnuiţi, care, au avut la un moment dat, o idee genială.

     Foarte rar se întâmplă însă ca cineva să câştige în acelaşi an, mai multe distincţii internaţionale, la festivităţi diferite. Despre un astfel de om aş vrea să scriu câteva rânduri...

    E vorba de fostul vicepreşedinte al SUA (1993-2001), deputat (1977-1985), senator (1985-1993), actualmente preşedintele televiziunii Current TV şi unul dintre directorii Apple Computer,  Al. Gore... Un om a cărui prezenţă fascinează... reuşeşte să spună în puţine cuvinte ce alţii nu reuşesc în două ore de bâlbâieli... L-am urmărit atât la decernarea premilor Oscar cât şi la a celor Nobel şi nu pot să nu mă întreb cum un astfel de om (apropo are aceeaşi religie cu Bush) a putut să piardă preşedenţia SUA (e drept la doar 5 voturi diferenţă) în faţa unui texan beţiv, cu un grad de inteligenţă scăzut, care se face remarcat doar prin gafe de proporţii? 

    Aveţi vreo idee?

După săptămâni de negocieri, Guvernul României a semnat contractul de vânzare a Automobile Craiova, americanilor de la Ford. Preţul obţinut e penibil de mic...

Deşi e prezentată ca o mare realizare a Guvernului Tăriceanu, cred că acest contract e cel mai prost  din istoria României şi voi încerca să explic de ce. În primul rând toate firmele care aveau de încasat bani de la Automobile Craiova, au rămas cu buza umflată, Ford nefiind obligat să achite nici o datorie... Oriunde în lume un producător, iar în cazul vânzării companiei, cel care preia compania e obligat să asigure piese de schimb pe o perioadă de 10 ani pentru automobilele vândute... Ford nu!?! Acest lucru va duce probabil la prăbuşirea preţurilor maşinilor Daewoo second hand, eventual la creşterea preţului întreţinerii, piesele fiind nu din producţie proprie ci din import.

Publicaţiile economice din România afirmă că în conturile Automobile Craiova s-ar afla aproximativ 300 mil Euro (80 milioane in cont si peste 200 mil datorii ale reţelei de dealeri), deci Tăriceanu a reuşit să vândă 300 mil pentru 57!!!! Bună afacere! Pentru aceasta, competentul nostru prim ministru are o scuză: Ford va investi în fabrica de la Craiova aproape 700 mil de euro şi va cumpăra până în 2012 mărfuri de pe piaţa românească de încă un miliard... Păi e normal, oricine ar face... Intâlnesc la distinsul domn Tăriceanu aceeaşi gândire idioată ca la cei care plângeau după Ceauşescu şi afirmau că după război comuniştii au construit fabrici şi uzine, etc... Păi după război în toată lumea s-a construit, indiferent cine a fost la conducerea respectivelor ţări! Şi atâta timp cât o maşină are mai mult decât motor şi caroserie, e normal să cumperi subansamble de la alţii, iar cel mai mic preţ probabil va fi cel oferit de firmele româneşti.

Cine e Ford? Orice persoană care ştie câte ceva despre grafice, fără să îi spui de la bun început despre ce e vorba, urmărind un grafic al evoluţiei vânzărilor pe ultimii 5 ani, va constata ca Ford vinde din ce în ce mai puţin... Asta în condiţiile unor reduceri importante şi a unor finanţări de excepţie (cum ar fi 0% dobândă  pe leasing şi 1,9% dobândă la vânzarea în rate - condiţii în America de Nord). Deci profitul Ford şi performanţele sale financiare sunt mult mai proaste decât vânzările în sine. Poate şi de aceea anul trecut Ford a disponibilizat 6000 de oameni, iar conform unui plan de restructurare votat de Consiliul de Administraţie în următorii 5 ani, Ford va mai disponibiliza 12 000. Şi pentru că atât Ford cât şi Guvernul României pun mare accent pe dezvoltarea industriei pe orizontală, în Nord America, numărul total de persoane afectate de remarcabilele succese Ford, va fi 50 000.

Practic Ford pentru a se redresa trebuie sa câştige segmente de piaţă acolo unde are încă un nume bun. În Nord America Ford-ul e cotat ca o maşină proastă, iar o maşină de 3 ani pierde 50% din preţul de nou, pe când una japoneză (Honda sau Toyota) maxim 30%. Europenilor încă le place maşina americană iar statul român putea încerca să profite de situaţie şi să refuze oferta Ford... O fabrică având dotările celei din Craiova era imposibil să mai găsească, iar să construiască de la zero nu era rentabil...

Guvernul României le-a făcut cadou celor de la Ford o fabrica şi ceva bani... iar în schimb a primit asigurări că Ford va face  minuni la Craiova... Pentru că presa nu a tăcut, au fost salvate terenurile deţinute de companie. De profesionalism au dat dovadă şi conducătorii bursei de valori, care au oprit tranzacţionarea acţiunilor Automobile Craiova, care în 7 minute au scăzut cu 25%! Oricum preţul era încă dublu faţă de preţul care a luat statul român pe acţiune (7 lei în loc de 3,5 dar preţul până a venit Ford, era de 11 lei pe acţiune). Un preţ mic al acţiunilor e benefic pentru Ford, care ar putea achiziţiona direct din bursă acţiuni pentru aşi consolida poziţia. Dar să revenim la pronisiuni... Uităm prea repede că ne-a mai asigurat un american că va transforma Aro într-un nume respectat pe piaţa maşinilor de teren, iar alţii ne cer acum triplu pentru o autostradă pe care s-au angajat să o construiască la un anume preţ.  După astfel de experienţe de ce să am încredere în Ford? Pe de altă parte când plăteşti mai mult pentru un lucru, ai parcă mai multă grijă de el... Când dai doi bani, te doare undeva... Exact aşa va gândi şi Ford!

Cineva spunea: "opinia publică preferă un corupt unui imbecil" Refuzând să cred că Guvernul României are în componenţă doar incompetenţi, mă întreb:  Cât fu şpaga muică?

E ştiut faptul că americanii şi canadienii au putine zile de concediu de odihnă... Ce nu se ştie poate, e că sunt multe long weekend-uri de-a lungul anului... Câte or fi, nu ştiu... dar unul tocmai a trecut...

Ce am sărbătorit? În BC, ziua BC-ului... Dar ceilalţi canadieni sau non canadieni? Japonezii au comemorat ziua când mii de oameni nevinovaţi au ars de vii in urma "vizitei" lui Enola Gay si a lui Little Boy... Şi pentru că veni vorba de gay... in Vancouver în acest weekend a avut loc o paradă a lor...

Ei şi? Curios însă a fost modul în care o televiziune specializată în ştiri  a vorbit despre această paradă, prezentând-o ca pe unul dintre evenimentele  importante ale sfârştului de săptămână... De ce-o fi important? Pentru mizeria morală şi manifestările de prost gust a celor direct implicaţi sau pentru gunoaiele ce trebuiesc strânse de firmele de salubritate după?

Pe de altă parte ce rost are o paradă a gay-lor în Canada, ţară în care au toate drepturile, unele absurde, dacă ne gândim la definiţiile pe care le poţi găsi în orice dicţionar  referitoare la căsătorie şi familie? De ce e importantă o astfel de paradă, care an de an are acelaşi mesaj răsuflat deja: "suntem gay!" Ei şi?

Nu am nimic cu aceşti băieţi... E problema lor... Nu mă deranjează în nici un fel ca persoane... Ceea ce mă deranjează sunt pretenţiile lor, sunt manifestările lor de prost gust...

Asupra acestora am luat atitudine pe un website şi am fos acuzat de lipsă de toleranţă... culmea pe când eram student refuzasem să semnez un act impotriva lor (document iniţiat de ASCOR), iar atunci unul din strângătorii de semnături m-a bănuit de altceva...

Mai nou, am auzit de un scandal în care e implicat un preot catolic canadian şi doi "soţi".  Aceştia din urmă îl acuză pe preot pentru că a refuzat să-i cunune religios... Culmea nesimţirii!!! Dacă vrei să faci parte dintr-o societate, organizaţie, etc. trebuie sa te supui regulilor din cadrul ei... Dacă nu, eşti liber să pleci, sau dacă prezenţa ta e tolerată, poţi rămâne...  Şi relativ la democraţie şi drepturile minorităţilor de orice fel: în orice ţară, minoriatea se supune majorităţii, aşa că, stimaţi homosexuali, a forţa un preot să vă cunune, a forţa societatea să vă recunoască ca şi familie, e un demers dacă  nu imoral, nedemocratic...

Oameni cu orientări sexuale diverse au existat din cele mai vechi timpuri... Să lupţi împotriva lor, să visezi la o schimbare a acestora e uneori pierdere de timp... E însă de datoria noastră, să ne apărăm valorile morale, valorile creştine pe care părinţii, anumite organzaţii  sau societatea ni le-au încredinţat...

A mai trecut un long weekend, a mai trecut o paradă... Ei şi?

Birocraţie... După mulţi ani de la revoluţie, chiar şi acum uneori, toţi „specialiştii” din Vest sau de peste ocean, de câte ori au ocazia spun cu un aer plin de importanţă că în România nu există încă o economie de piaţă şi democraţie autentice, au întâlnit multă birocraţie şi corupţie (unde? că mulţi au vizitat doar România ca şi turişti nu ca şi investitori), etc... Seamănă puţin cu un consult medical în care ţi se va constata colesterol mărit, tensiune puţin peste limită şi lipsă de calciu şi magneziu...

O bandă veche deja, dar care crează un fel de psihoză mai ales în rândul românilor care vor să deschidă o afacere în România... (că vesticii sau marii incoruptibili ştiu să facă „lobby”). Vei constata însă că în momentul în care ai toate documentele necesare, ai toate dotările pentru ceea ce vrei să faci, obţii uşor avizele necesare... NU EXISTĂ (şi o spun din experienţă) aşa cum se face aluzie: ŞPAGĂ PROFILACTICĂ! Asta în mod normal... Dacă însă vrei să cumperi ceva pe nimic (şi cazul ofertei Ford pentru Automobile Craiova ar fi un bun exemplu), lucrurile se schimbă... In cazul unei şpăgi la orice nivel cred că ambele părţi implicate sunt vinovate... De aceea nu cred că e corect ca după ce ai făcut presiuni, ai dat şpăgi şi în final ai obţinut ce ţi-ai dorit, să explici cât de corupţi au fost cei care ţi-au acordat un bun pe care în mod corect nu l-ai fi meritat...

 Ce înseamnă însă birocraţie? Potrivit dicţionarului explicativ, birocraţia este „Interpretarea şi aplicarea legilor, a dispoziţiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înţelege spiritul.” Să vedem însă dacă nu cumva cei ce ne explică cum e treaba cu birocraţia (tare aş fi curios dacă ştiu ce e aia!) nu sunt cumva mai ... birocraţi decât noi...

Zilele trecute un bun prieten din copilărie, stabilit în SUA m-a invitat la căsătoria sa... M-am gândit că fiind încă timp berechet, nu va fi o problemă să obţin VISA... aşa că am intrat pe site-ul consulatului american din Vancouver... Primul lucrul care mi-a atras atenţia e programarea pentru interviu... care se face on-line şi trebuie să ai la îndemână un card de credit. Apoi vei fi programat la interviu care va avea loc la 8-9 săptămâni de la data la care completezi formularul on-line... Dacă ai o urgenţă există un număr de telefon la care poţi suna, explici situaţia şi eşti programat mai repede... Mi-am zis, tot e bine... dar m-am dezumflat imediat când am văzut formularul şi actele necesare... Te simţi ca un infractor chestionat de Miliţie... Ce ar fi avut de învăţat copilaşii de securişti de la cea mai democrată naţie!!!

E cel mai umilitor formular (chestionar) care ţi se cere să îl completezi, iar numărul de acte de la dosar depăşesc cu siguranţă numărul de acte pe care le-am depus când am emigrat în Canada... (Ca să nu mai vorbim că formularul canadian e de bun simţ, măcar simţi că eşti tratat ca OM). Unele din ele sunt complet absurde... cum ar fi SIN, asigurare de maşină, facturile de întreţinere pe ultimele trei luni, în condiţiile în care ţi se cer şi contractul de închiriere pentru casa în care locuieşti, extras de cont, un card de credit, card de rezident permanent, etc...

 Mă întreb cum ar reacţiona un american dacă o altă ţară, aplicând reciprocitatea, i-ar pune sub nas un formular în care eşti tratat ca un infractor, ar trebui să plăteşti pentru programare, să aştepţi minim 8 săptămâni să dai interviul, să mai plăteşti o taxă de intrare în ambasadă de 100 usd, nerambursabili, iar dacă ai nevoie de consultaţie sau ai o nelămurire, să fi direcţionat către un număr de „fetiţă” (adică 89.89... suprataxat).

Halal servicii!!!! Vorbeam cumva de birocraţie?